Nu că aş fi fost vreodată prea înzestrată, dar cred că-mi
pierd şi bruma de talent narativ. Ce-i drept, e greu să-ţi menţii un limbaj
estetic atunci când citeşti doar cărţi de economie. Şi nici nu mă plâng, îmi
place economia (nu cea a României), dar ce s-a întâmplat cu visul meu de a
scrie un roman? Sau de a publica un volum de poezii? Mda... se
pare că vor rămâne doar vise. M-am grăbit să-mi asum rolul de „om matur” şi se
pare că aceştia nu îşi alocă mai deloc timp viselor.
În iulie mi-am cumpărat entuziasmată „Adam şi Eva” a lui
L. Rebreanu, hotărâtă să o devorez...mă uit la ea zilnic fără a o deschide. Nu
am timp de lecturat, abia am parcurs 100 pagini... trist, trist. Mai trist e că
mi-am mai cumpărat alte 4 cărţi, ba una chiar am câştigat-o participând la un
concurs propus de o revistă online. Nici de acelea nu cred că mă voi bucura
prea curând.
Între vise şi visuri, am ales să ţin ochii larg deschişi
şi să fac nu ceea ce vreau, ci ceea ce trebuie. Însă preţul este, evident, mare
şi nu tocmai determinat de raportul dintre cerere şi ofertă.
