Scenariu...

„You once told me I wouldn`t know it enough

Well, let me tell you something… yeah … I do

You once told me I wouldn`t feel it enough

Well, let me tell you that, baby, I do!” (Andain  - You once told me)

Încăperea era foarte spaţioasă, mobilată elegant. Dispunea chiar şi de un mini bar. Biroul lui era imens şi solid. Se putea imagina cu uşurinţă întinsă cât e de lungă peste el.

- Ce mai e nou?

Din vreacul de hârtii, Cosmin ridică surprins privirea.

- Se poate?

- Te rog… o îndemnă el, privind-o turnându-şi whisky. Privirea îi coborî de pe talia subţire pe rotunjimile fundului ei, atât de uşor de imaginat sub materialul fustei care i se mula pe trup.

De fiecare dată totul decurgea la fel. Un sfert de oră de discuţii, el o întreba cum îi mai merge, ea se prefăcea că îi ascultă prelegerile despre noile contracte semnate. Îl tratează ca pe un rege, asta face parte din piesă. Conform lui, femeile sunt pure, candide, demne de a fi puse pe un altar. Simte că are datoria de a fi galant cu ele. Aşa că o înconjoară cu atenţii, cuvinte alese, cadouri scumpe. Silvia gândea că e bine să te închipui puţin în faţa altarului, pentru ca apoi să poţi rosti blasfemi. Sorbii alene din lichidul arămiu, privindu-l peste marginea paharului.

- E cald. De ce nu-ţi desfaci puţin cămaşa?

 sursa foto