Uneori, mă bucură până şi amintirea unor întâmplări triste. Ele mă fac să realizez că am depăsit necazul, că am fost puternică. Că am plâns până mi s-au înroşit ochii, m-am simţit depăşită, neajutorată, dar am mers mai departe. Azi am întâlnit, după 7 ani, o persoană martoră a unei etape mai puţin frumoase din viaţa mea. Spre surprinderea mea, m-a recunoscut. M-a întrebat ce mai fac, i-am răspuns simplu, bine. Şi acel sincer “bine”, m-a făcut să văd, încă o dată, că sunt o învingătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu