Tot mai adesea, în ultima
vreme, mă pomenesc gândind la tine. Nu ar trebui, nu e indicat. Şi, totuşi, nu-i trebuie mai mult de un cuvânt
de-al tău imaginaţiei mele ca să poată proiecta un univers paralel sau un
viitor mai puţin moral. De te visez, mă scuz, susţin că subconştientul meu mă
trădează, reneg orice implicaţie deşi mă trezesc zâmbind prosteşte şi întreaga
zi nu fac decât să reconstruiesc în minte firul acelor vise. E un tipar, să
ştii... te întâlnesc, de fiecare dată, total întâmplător. La un eveniment,
într-o gară, la o intersecţie aglomerată...deşi în mulţime, te remarc. Te recunosc
fără să te mai fi văzut până atunci. Te reclam. Şi faci tu cumva că nărui totul
în jur şi rămânem doar noi. Iar mai departe... cum vrei să continue jocul? Îndrăzneşte,
dacă nu poţi hrăni erotismul cu realitate, oferă-i fantezie!
https://www.youtube.com/watch?v=76WQAF0ESNE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu