Mai bine mai târziu decât niciodată...

... mai bine mai târziu decât niciodată să aflii că ţi-a apărut numele în presa locală. În luna mai participam la un simpozion internaţional, la care am obţinut şi locul I. Acum câteva minute, total întâmplător, mă anunţă o prietenă că numele meu figurează pe o listă de premii. Curioasă, îi cer linkul la care a găsit respectiva listă, de care eu habar n-aveam că fusese postată pe undeva. Şi iată-mă menţionată în Jurnalul de Dâmboviţa , într-un articol scris pe tema acelui simpozion. Ce drăguţ! :)

Metamorfoza.

Obişnuiam să ţin un jurnal. L-am regăsit astăzi, căutând prin birou cu totul altceva. Nu pot spune că uitasem de existenţa acelui caiet ale cărui coperţi roşii mă atrăgeau acum să le deschid, dar nici nu mai simţisem de mult nevoia să însemnez ceva în el. Din lipsă de ocupaţie, l-am recitit. Un sentiment de vinovăţie mă încerca, parea că sunt surprinsă citind mărturisirile altei persoane. Nu m-am recunoscut în acele rânduri. Îmi aminteam de mine ca despre o persoană pe care o cunoscusem cândva, dar pe care nu ajunsesem să o înţeleg îndeajuns, ale cărei acţiuni şi sentimente nu mai căpătau astăzi acelaşi sens. Ce s-a schimbat… sau cine?