Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Mă paşte o primejdie… „dezamăgire” îi este numele!

Dezamăgire de sine, de cei din jur, de viaţă. Ar trebui stabilită o lege a numărului maxim privind decepţiile pe care un om le poate îndura. Singurii care s-ar opune ar fi, desigur, producătorii de antidepresive şi groparii. Doar trebuie să câştige şi ei un ban cinstit! S-ar mobiliza într-un protest grotesc, purtând pancarde cum că astfel distrugem echilibrul natural sau că încurajăm folosirea etnobotanicelor.
Prostii!
          Vreau să-mi trag pătura până sub bărbie şi să citesc un volum de-al lui Bacovia. I-am citit „Plumb” prin liceu, dar sunt sigură că acum – dacă l-aş reciti – ar căpăta alte valenţe.
Dar cine să aibă timp pentru aşa ceva…?!

Nihil  (George Bacovia)

Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.

Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.

Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.

Si ce cuvânt...
Mister,
În cer,
Si pe pământ.


marți, 13 septembrie 2011

Retorice

Cum alegi tu, Fericire,
Cine va veni la tine?
Muritorii - toţi - aşteaptă
Alegerea ta înţeleaptă.
Cum alegi tu, Fericire,
Rândul omului la tine?
Cel dintâi ce va gândi
De grădina Raiului?
Cel din urmă ce va zice
De porţile lui închise?
Cum alegi tu, Fericire,
Momentul efemer când vine?
Căci pentru o clipă de împlinire,
Unii-şi închină viaţa ţie!

Dar ştii ce cred eu, Fericire,
Despre existenţa ta?
Eşti o stea fără noroc, stea de foc,
Lumină vie, acolo sus, şi-n voia ta
Mulţi vor alerga o viaţă şi vor crede
Că-i aievea,
Vor tânji să te atingă, măcar o clipă
Dă-le pace
Sufletelor înfierbântate după mângâierea ta!

joi, 4 august 2011

Tu ai fost primul meu vers...


*
Fără durată... iubeşte-ma,
Mai minte-mă o dată, dar păstrează-mă!
Fără durată... ia-mă în braţele tale,
Vreau să alerg prin vis cu picioarele goale!
Fără durată... priveşte-mă bine,
Căci tot ce vezi e al tău, îţi aparţine!


**
Mult prea târziu şi-atât de frig afară
Ca să nu mă gândesc la noi,
La cum aş face dragoste cu tine iară
De-am fi în clipa asta din nou amândoi...


***
Dragostea se naşte din mine, din tine,
Din vise împărţite la doi!
Ea crede că-i rău când e bine...
Şi crede că-i bine când e rău!