Randuri dintr-un caiet cu coperţile roşii ...

Ar cam fi fost timpul să revin cu o postare nouă, episodul 22 sau eu ştiu ... În schimb, din lipsa timpului, am ales să împărtăşesc câteva rânduri scrise de foarte mult timp. Mai exact, pe 21 martie 2009. Îmi par vechi nu neapărat din cauza timpului scurs, ci mai degrabă a schimbării mele faţă de acel moment.

Primăvara mea începe cu tine ...

          Îmi imaginez o zi însorită de martie. Pe cer, un soare mare ca un zmeu, veghează asupra mea.
         Îmi imaginez o livadă proaspăt înverzită, cu meri mulţi înmuguriţi, pământ şi iarbă crudă, îi simt în nări mirosul îmbietor.
         Eu, într-o rochie albă de pânză, alerg râzând, privind în urma mea. Sunt fericită, iar ochii îmi sclipesc şi inima-mi tresaltă a bucurie.
        Întind mâna să mi-o cuprinzi, dar iarăşi fug râzând, te las în urma mea. Tu mă urmezi pentru că - în sfârşit - îţi urmezi inima. Zâmbeşti şi zâmbetul tău devine izvorul fericirii mele.
       Căci tu îmi eşti soare, pământ şi cer.
       În sfărşit, mă prinzi în braţe, mă învârteşti în aer şi, sărutându-ne, ne prăbuşim în patul de verdeaţă. Eu te cert şoptind că îmi voi murdări rochia, dar tu pui buze pe buzele mele şi încet, foarte încet, trupuri şi suflet ne contopim!