An nou, gand nou!

          Se spune că e bine ca atunci când porneşti pe un nou drum să priveşti, măcar o dată, peste umăr; de preferat, cu luare aminte. Retrospectiva anului 2010 reprezintă (sau ar trebui să reprezinte) întâia pavea a acestui nou drum.
         Oricât am încercat să caracterizez într-un singur cuvânt anul precedent, mi-a fost imposibil. Oare cum aş putea? 365 de zile, 8760 de ore şi 31.536.000 de clipe unice nu pot fi comprimate într-un singur cuvânt.
         În 2010 am învăţat multe, deşi prea puţine în comparaţie cu cât mai am de învăţat. Şi nu mă refer la învăţatul pentru sesiune, o nu... acolo chiar nu am învăţat nimic!
        Spre deosebire de 2009, an al plimbărilor, al prieteniei şi al studiului, anul 2010 marchează, în cazul meu, o trecere la „treburi de oameni mari” (deşi complet maturizată nu mă pot considera încă). Aşadar, am muncit pe brânci; uneori şi 20 de ore pe zi! Nu mă plâng, să nu fiu înţeleasă greşit, orice independenţă îşi are preţul ei. Am lăsat studiul undeva pe un plan secund (ce secund, undeva pe locul 321457 lost in space) şi m-am concentrat asupra „carierei”. Deşi uneori mi-am neglijat prietenele ( Alina,Bety, Barbie, Andra, scuze!) nu înseamnă că au devenit mai puţin importante în viaţa mea. Din contră, vă mulţumesc că m-aţi suportat aşa! Tot în acest an, am renunţat – mai mult sau mai puţin voit – la călătorii, deşi tot am avut parte de câteva zile de vacanţă minunate, pentru care îi mulţumesc lui, cel care mi-aduce zâmbetul pe buze doar auzindu-i vorba domoală, caldă, puţin rârâită; lui, care a fost şi rămâne una dintre cele mai puternice motivaţii ale mele de a persevera, de a reuşi în tot ceea ce-mi propun.
        Pentru 2011 am atâtea planuri visuri încât mi-e imposibil încă să le formulez coerent. Baby steeps! Voi începe cu lucrurile prioritare, elementare şi sper să nu mă opresc până când nu-mi voi împlini (măcar) câteva dintre ele. Ştiu încă de pe acum că cel mai mare duşman al meu mi-e timpul şi că cine luptă împotriva curentului moare electrocutat, însă cert rămâne un lucru: NU MĂ VOI OPRI AICI!