O altă poezie scoasă de la naftalină...
Priveşte-mi ochii, în suflet mi te pierde.
Cuprinde-mi palma, mâna, braţul - probează! rătăceşte!
Sărută-mă de vrei; de nu, în tăcere adânceşte
Acest moment magic ce fiinţa-mi amăgeşte.
Căci nu eşti tu cel care îmi braţe îmi va sta,
Sunt doar un capriciu al inimii tale, egoista!
Chin dulce îmi este chipul tău
Deşi, privindu-l, ştiu că-mi va face rău.
Dulce venin culeg de pe ale tale buze,
Ce-mi sunt în recele întuneric călăuze.
Căci nu sunt eu cea care în braţe îţi va sta,
Dar va veni o zi în care, plângând, mă vei chema...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu