Banc care nu ma amuza

De cateva saptamani nimeni nu-l mai vazuse pe iepuras...toate animalele padurii se intrebau ce se intampla cu el. Asa ca, vulpea se hotaraste sa se duca acasa la iepuras si sa vada ce se petrece. Ajunsa in fata usii vede un afis: "Nu deranjati! Scriu la lucrarea de licenta!". Vulpea intra totusi in casa si il vede pe iepuras la masa, scriind.
- Ce faci iepurasule?
- Scriu.
- La ce scrii tu acolo?
- La lucrarea de licenta. Nu ai vazut afisul de pe usa?!
- Si cum se numeste lucrarea ta?
- "Cum a mancat-o iepurasul pe vulpe".
- Mai iepurasule, cum iti permiti sa spui asa ceva? Vrei sa te mananc acum pe loc?
- Nu ma crezi?, ii spuse iepurasul. Vino diseara la mine sa iti arat.
A doua zi de dimineata blana vulpii era pusa la uscat pe sarma din fata casei iepurasului.
Toate jivinele uimite! Cum era posibil asa ceva? Se duce lupul sa afle.
- Ce faci iepurasulu?
- Scriu la lucrarea de licenta.
- Si cum se numeste lucrarea ta?
- "Cum iepurasul l-a mancat pe lup".
- Mai iepurasule tu chiar intreci masura!!!
- Nu ma crezi? Vino diseara la mine sa iti arat.
A doua zi, blana lupului pusa la uscat langa blana vulpii. Animalele erau deja indignate...asa ceva era de neconceput. Se hotaraste ursul sa se duca si sa rezolve problema.
- Ce faci iepurasule?
- Scriu.
- La ce scrii mai iepurasule?
- La lucrarea de licenta.
- Si care este tema lucrarii tale?
- "Cum iepurasul l-a mancat pe urs".
- Iepurasule daca iti dau o laba te intorc pe partea cealalta!!! Cum sa ma mananci tu pe mine? Nu vezi cum arati tu si cum arat eu???
- Ursule, Vino diseara la mine si am sa-ti arat!
Urmatoarea zi, blana ursului se alaturase celorlalte doua. Si tot in aceeasi zi iepurasul se plimba prin padure, la brat cu leul. Si acesta ii spune:
- Vezi mai iepurasule, ti-am spus eu ca nu tema lucrarii conteaza, ci profesorul coordonator!

eMAG - Furnizorul solutiilor complete!

10 ianuarie - evenimentele memorabile ale acestei date!

49 î. Hr. – Iulius Ceasar traversează Rubiconul şi ocupă Roma. Adversarii lui au plecat din Roma, hotărând ca pe moment să nu-i dea cezarului să zacă.

1475 – Ştefan cel Mare îi învinge pe turci în Bătălia de la Vaslui. La câte omoruri s-au produs în ziua aia, a fost clar încă de pe atunci pentru reporterii PRO TV că la Vaslui găsesc material pentru ştirile de la ora 5.

1906 – Se naşte matematicianul Grigore Moisil. Adevărul e că matematician te naşti, nu te faci.

Joc de cuvinte ...coincidentia oppositorum!

          Intenţionam să vă împărtăşesc această poezie undeva la trecerea dintre ani, dar... am uitat.

        Sper să vă facă plăcere să o citiţi şi acum, deşi ideea ei centrală este punerea în balanţă a unor stări opuse, antiteza dintre elementele din care am construit-o, contradicţia stărilor mele de atunci, căci e scrisă pe 29.12.2008,când asistam nu doar la o cumpănă dintre ani, ci şi la una emoţională. Enjoy it!

Un vis pierdut,
E o piatră sfărâmată,
De apă şi foc.
Un cântec în tăcere,
E fericire sau durere?
Soare şi lună,
Tot. Împreună.
Un ieri şi un maine,
Azi – clipe haine.
Spre acum şi departe,
Un an ne desparte.
De-i greu sau uşor,
Vreau un cer făr` de nor.
Între alb şi negru
Stă o noapte şi o zi,
Vanilie şi ciocolată
Aduse laolaltă.
Ghinion sau noroc,
Am pus totul in joc.
Prin întuneric şi lumină,
Cald şi rece,
Totul va trece...

Rămâne ce cândva ne-a  legat,
Haosul nostru organizat!

 

An nou, gand nou!

          Se spune că e bine ca atunci când porneşti pe un nou drum să priveşti, măcar o dată, peste umăr; de preferat, cu luare aminte. Retrospectiva anului 2010 reprezintă (sau ar trebui să reprezinte) întâia pavea a acestui nou drum.
         Oricât am încercat să caracterizez într-un singur cuvânt anul precedent, mi-a fost imposibil. Oare cum aş putea? 365 de zile, 8760 de ore şi 31.536.000 de clipe unice nu pot fi comprimate într-un singur cuvânt.
         În 2010 am învăţat multe, deşi prea puţine în comparaţie cu cât mai am de învăţat. Şi nu mă refer la învăţatul pentru sesiune, o nu... acolo chiar nu am învăţat nimic!
        Spre deosebire de 2009, an al plimbărilor, al prieteniei şi al studiului, anul 2010 marchează, în cazul meu, o trecere la „treburi de oameni mari” (deşi complet maturizată nu mă pot considera încă). Aşadar, am muncit pe brânci; uneori şi 20 de ore pe zi! Nu mă plâng, să nu fiu înţeleasă greşit, orice independenţă îşi are preţul ei. Am lăsat studiul undeva pe un plan secund (ce secund, undeva pe locul 321457 lost in space) şi m-am concentrat asupra „carierei”. Deşi uneori mi-am neglijat prietenele ( Alina,Bety, Barbie, Andra, scuze!) nu înseamnă că au devenit mai puţin importante în viaţa mea. Din contră, vă mulţumesc că m-aţi suportat aşa! Tot în acest an, am renunţat – mai mult sau mai puţin voit – la călătorii, deşi tot am avut parte de câteva zile de vacanţă minunate, pentru care îi mulţumesc lui, cel care mi-aduce zâmbetul pe buze doar auzindu-i vorba domoală, caldă, puţin rârâită; lui, care a fost şi rămâne una dintre cele mai puternice motivaţii ale mele de a persevera, de a reuşi în tot ceea ce-mi propun.
        Pentru 2011 am atâtea planuri visuri încât mi-e imposibil încă să le formulez coerent. Baby steeps! Voi începe cu lucrurile prioritare, elementare şi sper să nu mă opresc până când nu-mi voi împlini (măcar) câteva dintre ele. Ştiu încă de pe acum că cel mai mare duşman al meu mi-e timpul şi că cine luptă împotriva curentului moare electrocutat, însă cert rămâne un lucru: NU MĂ VOI OPRI AICI!