Mi se întâmplă
adesea, în ultima vreme, să privesc ceasul la ore fixe, să cred în vise, să mă
las condusă de instinct şi imaginaţie. Ori, aşa ceva, nu-mi este caracteristic.
Ascult muzică în funcţie de starea de spirit, nu îmi e teamă de emoţii noi şi
sper. Un tăvălug de senzaţii mă deztabilizează complet, îmi modifică bioritmul
şi – straniu – sunt total de acord cu asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu