Greşeşti tu. Greşim amândoi.

O singură iubire în viaţă şi-a dorit,
Dar însăşi iubirea moartea i-a grăbit.
Doar un bilet a lăsat mărturie a crudei năzuinţe,
Atât şi ... lutul frumoasei ei fiinţe.

„Un înger mi-a adus în dar iubirea ta,
Cu ce drept astăzi înapoi mi-o ia?
Doamne, de ce nu asculţi şi a mea rugă
Şi laşi din mine forţa să se scurgă?

Tot ce a fost între noi nu se mai poate schimba.
Îmi pare rău pentru fiecare greşeală, iubirea mea!
De solitudine sufletu-mi îndoi –
Greşeşti tu, greşim amândoi!”

Acea micuţă fată, tu vei afla într-o zi,
În suflet te păstrase, ascunsa ei comoară.
Dar asta până când, sub ochii tăi acizi,
Cu un fals regret o vei lăsa să moară.

Te vei scuza apoi şi-ţi vei combate vina,
Spunând c-ai vrut să-i moară, nu trupul, ci inima!