O lecţie de viaţă!

Am vrut să mă joc de-a creatorul, dar am schimb chiar eu am primit o lecţie de viaţă în seara aceasta. Încercam să mă documentez despre evoluţia unei sarcini, dar mai ales despre ce presupune o întrerupere de sarcină, citind blogurile unor femei care au trecut prin aşa ceva, fie că au avortat, fie că au decis până la urmă să aleagă VIAŢA micuţilor lor. Nu vă spun de ce căutam aceste informaţii, veţi afla la momentul potrivit. Am găsit întâmplător un blog denumit parcă predestinat "splendoarea iubirii". La prima vedere, n-am crezut că voi zăbăvi prea mult acolo, era destul de decorat cu icoane, cruci şi citate din rugăciuni, iar eu nu agreez astfel de afişări stridente ale credinţei. Da, cred în Dumnezeu şi în puterea Sa, dar consider că este o chestiune de suflet, nu de postat pe bloguri. Revenind, ceea ce m-a făcut să rămân ţintuită câteva minute bune în faţa monitorului a fost un filmuleţ prezentat astfel "Singurul meu scop cât locuiesc aici, e să-L fac pe Dumnezeu să zâmbească". Şi cum era în categoria "naşterea;avortul" am dat play. Fără alte introduceri, vă rog din suflet să urmăriţi filmuleţul până la capăt:



Acum, că ştiţi despre ce vorbesc, spuneţi-mi dacă puteţi rămâne impasibili la aşa ceva. Fără să exagerez, afirm că vizionarea acestei mărturii mi-a schimbat cu mult mentalitatea. În mai multe privinţe. Nu aruncaţi amintirea acestor vorbe în străfundul memoriei, ci reflectaţi la ele, indiferent de vârsta pe care o aveţi acum şi de cât de departe vă consideraţi de astfel de situaţii. Pe mine, personal, m-a făcut să fiu şi mai recunoscătoare de şansa pe care o am de-a fi acum, aici, de însemnătatea cuvântului A FI.

 Aşadar, în bătălia dintre viaţă şi moarte, voi de care parte a barierei sunteţi?