Intr`un sipet de visuri spulberate!
Luceafar singuratic ce`n mahnire
Marturisi-va-ti imnuri adorate...
Abia atunci neputincios imi va fi dorul,
Ce`n focuri purificatoare se va stinge lent.
Se va cai amarnic ascultand corul
De ingeri gri cu glas strident.
Dorinta mea arzanda te va striga si ea!
Te va invalui in rugi de`nenteles:
“Ramai! Tu oare uita-t-ai pasiunea,
Nazuinta ce nu moare si vechiul drum ales?”
Inima imi ghiceste ce ochii n-or sa vada
Si cu durere resemnata priveste imprejur
Peretii sipetului nu au sa cada,
Par haraziti cu`n aliaj prea dur !
Un inger si un demon alaturi imi vor sta,
Pe dreapta si pe stanga umerilor goi.
Nedumeriti si dansii raspuns vor cauta
Din ce motive oare am renuntat la noi ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu