luni, 13 septembrie 2010

De(spre) vacanta ...

Ei, da! A venit si randul meu sa spun "cum a fost in vacanta". Desi putin intarziata, vacanta mea de vara s-a consumat in... septembrie! Si ce mai vacanta! Peste asteptari, mai ales ca "omul sfinteste locul", iar persoana alaturi de care mi-am petrecut aceste zile nici nu putea fi mai potrivita. Locatia, surprinzator sau nu, n-a fost dincolo de granita tărişoarei noastre, nici în vârf de munte, nici măcar pe o plajă străjuită de cluburi. Slanic Prahova, o staţiune nu foarte  mediatizată de la noi, a constituit cadrul perfect pentru o vacanţă relaxantă şi mult dorită. Cine caută dezmăţ, agăţat de piţipoance, cluburi în care muzica se opreşte abia la răsărit de soare, să stea acasă mai bine. Cine caută un loc relaxant, intim şi curativ (pentru corp, dar şi pentru suflet)... sa ia primul autocar înspre acolo. Am avut parte de 5 zile minunate, pline de nou şi de frumos. În primul rând, Salina Unirea, e un loc pe care măcar odată în viaţă trebuie să îl vizitezi. Mina este alcatuita din 14 camere cu profil trapezoidal si o inaltime de 54 m. Diferenta de cota intre suprafata si vatra minei este de 208 m si este parcursa cu liftul in 90 de secunde. Da, liftul este şubred, nu recomand cardiacilor o astfel de peripeţie, părerea mea e că la fluxul de bani lăsat de turişti şi de cei care urmează tratamente acolo, înlocuirea lifturilor era un "must do". În subteran este amenajat si un sanatoriu pentru bolnavii astmatici carora li se asigura asistenta medicala de specialitate. Una din camerele subterane gazduieste un muzeu istoric în sare, denumit "Sala Genezei", in care se pot admira busturile lui Traian si Decebal. In alte camere sunt amenajate terenuri de fotbal si handbal, pistă de alergari si chiar un laborator de masurari in fond de radiatii ultrascazut microBq. Aerajul miniei este natural, cu temperatura constanta in tot timpul anului de 12 grade Celsius, motiv pentru care de câte ori am coborâr acolo, am apreciat fiecare înghiţitură dintr-o ciocolată fierbinte caldă. Pe de altă parte, la Baia Baciului, m-am bălăcit ore în şir, ca un copil, iar apoi am lenevit la soare, regretând că nu mi-am pus şi o carte bună în bagaj. Mai rămâne să verific legenda cu Grota Miresei, un alt loc interesant. De asemenea, pentru plimbările lungi de seară, recomand Muntele Verde, care nu e chiar tot verde, eu am observat şi nuanţe de albastru, turcuaz şi alb. :P Anyway, pe lângă euforia acestei excursii, m-a cuprins şi revolta faţă de români şi Românica, deşi în general, încerc pe cât posibil să nu fac riduri din aşa ceva. Dar sistemul nostru e chiar de cacaos. Să avem noi un loc unic în lume, cum e Mina Unirea şi să nu îl apreciem (nu zic cuvinte mari precum "fructificăm"), mi se pare îngrozitor. Am vorbit cam mult, aş continua cu plăcere! :D Am avut parte de o săptămână minunată, ce va rămâne cu siguranţă adânc gravată în inima mea. Spre confirmare, vă las un filmuleţ luat de pe youtube.com despre Salina Unirea. V-aş  fi făcut un slide show cu poze personale făcute acolo, însă... neah!
V-am pupăcit!

video

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu