Eşti trist? Sau poate doar visător?
În văzduh, mii de păsări dansează
Mânate de un dor călător.
Căprui îţi sunt ochii, aşa cum pământul
E oglinda unui suflet prea mare.
Murmură un izvor şi dulce îi e cântul
Ca şi vocea ta ce mă apropie de soare.
Se apleacă falnici brazii, ca şi al tău păr,
Când un zefir albastru te mângâie pe frunte.
Iar buzele-ţi pline au gust de măr,
Mă-mbată şi îmi aminteşte atât de multe !
Bogat e ogorul, ca şi al tău suflet,
Mireasma bunăstării e ameţitor de dulce.
Grădinile casei răsuna de zumzet,
O toamnă mi te-a luat, alta mi te va aduce...
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu