Eşti cheia gândurilor mele...

Mi-e greu când nu îţi pot vorbi,
Când sufletul meu te strigă, iar tu rămâi surd.
Aş vrea să plâng - e un gând nătâng,
Aş vrea să strig - să te cuprind,
Aş vrea să te păstrez - dar te las să pleci...
Rămân singură între întrebări seci.
Nici tu nu ai răspuns la ele,
La toate întrebările mele.
Nici eu nu ştiu a le şoptii,
Mi-e plină inima de contradicţii.
Mi-e dor să mă ascund în ploaie,
Să-mi stingă sufletul de paie.
Mi-e dor de tine să-mi şopteşti
Că n-ai să mă părăseşti.
Dar nu şopteşti şi n-ai şoptit,
În al tău gând eşti neclintit.
Nici nu mă iubeşti pe mine,
Are sufletul cine să-ţi aline.
Mă doare că vrei să mă răneşti,
Că vechi răni îmi adânceşti.
Şi ştii că mă mistui în tăcere,
Eşti cheia gândurilor mele...