Dacă ştii că mâine totul rămâne uitării rebele,
Nu rupe tăcerea, lasă-mă să mă simt iubită.
Tu doar hrăneşte dorinţa în suflet trezită,
Hrăneşte-o cu umbre, cu noapte, cu stele.
Nu schimba nimic, vreau să te aflu aşa,
Cu gheaţă în suflet, foc în privirile tale,
Doar strânge-mi durerea în palma ta
Şi poartă-mi sărutul prin nopţile-ţi goale.
Nu spune nimic, în timp m-ar durea,
Aş crede în visuri, în lacrimi m-aş frânge
Şi clipa de acum, s-ar pierde şi ea,
Ascultă – mai bine – timpul cum curge…
Nu promite, cuvintele-s goale,
Străine şi triste simţirilor din noi,
Revino-mi în braţe, la pieptul meu moale
Şi zorii ne-ar prinde plângând pe amândoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu