“…stau si privesc spre golful pietros,
cu petele sale nisipoase si dantelele albe de sare, inspumate, si mai departe,
spre mare si chiar mai departe, pana la linia aceea orizontala care desparte
albastrul deschis de albastrul inchis si cerul de apa. Stii cat e de frumos
aici? Locul asta pare creat special pentru perechile proaspat indragostite.
De ce iti scriu? Pentru ca asa am
chef. Si pentru ca nu vreau sa astept in tacere cel de-al saptelea val. Da,
aici oamenii povestesc despre un al saptelea val care nu vrea sa se onduleze. Primele
sase sunt previzibile si echilibrate. Unul il creeaza pe celalalt si tot asa,
fiecare se dezvolta din cel dinainte si niciunul nu te ia prin surprindere. Toate
pastreaza continuitatea. Sase valuri, indiferent cat de diferite ar parea din
departare, sase valuri, pornind spre acelasi tel.
Dar cu cel de-al saptelea val
trebuie sa avem mare grija! Asta e imprevizibil! Mult timp nici nu iese in evident,
contribuie la ciclul monoton si se adapteaza in functie de predecesoarele lui. Dar
uneori iese din linie. Doar el, cel de-al saptelea val. Pentru ca e nepasator,
senin, razvratit, sterge totul in calea lui si remodeleaza totul. Pentru el nu
exista “inainte”, ci doar “acum”. Si dupa el, nimic nu mai e la fel. E o
schimbare in bine sau in rau, oare? Asta nu pot sa estimeze decat cei care au
avut curajul sa se lase prinsi de el, sa dea piept cu el si sa-l indrepte pe un
fagas nou.
Cred ca stau de vreo ora aici, numar
valuarile si il urmaresc cu atentie pe cel de-al saptelea. Deocamdata n-a
evadat din rand. Dar am rabdare si pot sa astept. Nu renunt sa sper!“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu