Scaunele erau şi ele îmbrăcate în mătase albă, prinse la spate cu funde mari, aurii, iar mesele erau asezate în cercuri concentrice, în centrul cărora se afla scena, de forma unei sfere tăiate pe jumătate şi înaltă de aproximativ un metru. Muzica din surdină părea şi mai profundă datorită pereţilor înalţi, care îmbunătăţeau considerabil acustica.
Toate aceste lucruri o fascinară pe Aura încă de când păşise înăuntru, cu paşi mărunţi, de boboc. Ea însăşi purta o rochie albă, lungă, cu o bandă albastră, lată sub bust, pentru a-i evidenţia talia subţire şi şoldurile frumos curbate. Mai păşea uşor şi din cauza tocurilor înalte cu care nu era obişnuită şi poate de aceea se sprijinea de braţul lui Bogdan, care, îmbrăcat într-un impecabil costum negru, o purta la braţ ca pe un trofeu, zâmbind trufaş. Părul Aurei cădea pe umeri în cascade negre, uşor ondulate, iar ochii ei albaştrii, de obicei senini, erau acum izbitori de închişi la culoare şi cercetau necontenit ceilalţi invitaţi, în speranţa de a regăsi acel chip după care tânjea inima ei.
Următorul cuplu care păşi în încăpere era format din Cătălina şi Răzvan, student şi el în anul I, dar la Sport. Aşadar, era un tânăr înalt, cu o constituţie atletică, cu spate lat şi braţe musculoase, lucru ce o încânta pe surâzătoarea sa parteneră. Aceasta, purtând o rochie scurtă, neagră, nu se putuse abţine şi îşi împodobise frumosul ei păr blond cu o pană roz, ce înconjura pe o laterală un coc elaborat. Păşea zâmbind încrezător, neuitând însă să-ţi admire în răstimpuri noul ei iubit, despre care credea că este râvnit de toate fetele din universitate. Bineînţeles, acest gând o făcea să îl placă şi mai mult, deşi nu erau împreună decât de trei zile.
În urma lor, într-o superbă rochie roşie, lungă până în podea, păşea Bianca, la braţul unui tânăr vizibil stingherit de lumina puternică a reflectoarelor şi de privirile îndreptate spre ei. Purta ochelari de vedere, cu rame groase, maronii, iar părul îi cădea neglijent pe frunte, ca şi cum, în ciuda acestui eveniment, ar fi uitat să treacă pe la frizer. Bianca îl strânse uşor de braţ, îndemnându-l să îşi continue drumul spre masa unde celelalte două cupluri îl aşteptau. Luând loc între Răzvan şi Victor, căci acesta era numele partenerului ei, Bianca exclamă:
- Să îmi bag ceva în ele de tocuri, deja mă dor picioarele!
Cătălina o privi cu ochii măriţi voluntar, contrariată de limbajul folosit, dar Aura îi zâmbi complice. Şi ea era încercată de aceleaşi sentimente.
Pe scena sferică şi înaltă, punctul de actracţie al serii, urcară pe rând toţi cei din conducere: decanul, prodecanul, câţiva lectori, şefi de diverse departamente, preşedintele ligii studenţilor, preşedintele cercului de artă şi lista continua, fiecare cu discursuri lungi şi monotone, îndelung repetate de acasă. Măcar mâncarea era excelentă şi toţi păreau să aprecieze acest aspect, cu excepţia Cătălinei care mai mult se juca cu furculiţa, ciugulind în răstimpuri. Partenerul ei, pe de altă parte, înfulecă întreg aperitivul, dând impresia că abia aştepta felul următor. Urmară nelipsitul concurs de frumuseţe, miss şi mister, îndelung aplaudat de toţi privitorii, deopotrivă fete şi băieţi.
- Locul tău e acolo, sus, frumoaso! Îi şopti răguşit Bogdan, sărutându-i prelung podul palmei, referindu-se la proba costumelor de baie pe care aspirantele la coroană tocmai o susţineau. Aura se simţi puţin stingherită. Întradevăr, multă lume o considera frumoasă datorită trăsăturilor ei delicate, a siluetei fără cusur şi a părului ei negru precum abanosul şi foarte lung, auzea destul de des aceste lucruri, dar asta nu însemna că locul ei era pe o pasarelă. Sufletul ei tânjea după cu totul altfel de lucruri.
- În opinia mea, Cătălina ar fi plecat acasă cu coroană, indiferent cu cine ar fi concurat!zise Aura în încercarea de a distrage atenţia de asupra ei. La auzul acestor vorbe, Cătălina clipi des, încântată, şi se strânse şi mai tare de braţul iubitului ei.
- Hai mey, doar nu crezi că aş apărea vreodată atât de sumar îmbrăcată în faţa a sute de persoane. Doar cei puţini privilegiaţi se pot bucura de o aşa privelişte!concluzionă ea, întinzându-se spre Bogdan pentru a fi sărutată.
Victor tuşi puţin ruşinat şi îşi aşeză – din nou – ochelarii pe nas. Acest gest era ca un tic nervos pentru eş. Neştiind exact cum să se comporte, se foia neliniştit pe scaun, confuz în legătură cu atitudinea pe care ar fi trebuit să o adopte faţă de partenere sa. De fapt, prin faptul că era partenera lui, acest lucru o făcea implicit şi iubita lui? Se simţea şi mai pierdut când încerca să îşi răspundă la astfel de întrebări. Cum de o fată frumoasă şi admirată precum Bianca îi ceruse tocmai lui să o însoţească la bal. Încă se mustra pentru faptul că se bâlbâise atunci când Bianca i se adresase în bibliotecă, în urmă cu două zile.
- Victor, nu? Îl interogă ea în şoaptă, apărută ca din senin la masa unde el lectura absorbit un volum gros, semnat Freud.
- D-da.
- Mă gândeam ca nu am cum să te confund – zise ea punându-şi picior peste picior, etalându-şi astfel membrele frumoase în faţa lui, care se revărsau parcă de sub fusta scurtă şi îmbrăcate într-un dress negru, fin, care te îmbia parcă să îl atingi. Tânărul înghiţi în sec. Dragul meu Victor, ai vreun costum de gală pe acasă?
- D-da, confirmă el, neputincios parcă de a spune altceva.
- Pariez că arăţi fantastic în el – îşi continuă ea jocul, aplecându-şi peste masă un decolteu generos. N-ai vrea să mi-o demonstrezi sâmbătă seara? La bal?
- D-da? Tângui ei, nevenindu-i să creadă. Adică... mmm... da, bineînţeles!
- Ah! Ce mă bucur! Biancă sări în picioare entuziasmată, apoi privi în jur, să vadă dacă nu cumva vreo bibliotecară bătrână şi acră avea să o certe pentru că nu păstrase liniştea. Apoi se apropie încet de Victor şi îl sărută fără grabă pe obraz, şoptindu-i lasciv:
- Consider-o o întâlnire! După care se făcu nevăzută după rafturile înalte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu