În bucătărie, aplecată asupra unei mese încărcate, Bianca părea absorbită de ornarea unor platouri cu prăjituri. Părul ei roşcat, drept, îi încadra perfect chipul oval şi îi evidenţia ochii ca de smarald. Îmbrăcată într-o rochie scurtă, verde inchis, din tafta, se mişca uşor pe ritmul melodiei ce răzbătea din salon, având în acelaşi timp grijă de platourile sale.
- A! Ai venit! Zâmbi ea încântată şi îşi îmbrăţisă puternic prietena. Super petrecere, nu e aşa? Aura încuviinţă. Am mare nevoie de o favoare! Poţi verifica daca sunt destule pahare în salon? Ăăăăă... şi şerveţele. Pahare şi şerveţele! Poţi? Pup! Fugi şi întoarce-te repedeee!
Bianca era recunoscută pentru spiritul ei organizatoric. O fire energică, surâzătoare şi plină de idei. Era, însă, destul de strictă şi toată lumea trebuia să se supună indicaţiilor, altfel tânăra răbufnea asemeni unui uragan. Aura reveni, încuviinţând necesitatea paharelor.
- Te-a mai sunat? Întrebă Bianca fără nicio altă introducere.
- Cine? Întrebă la rândul ei Aura, dar întâlnind privirea insistentă a prietenei sale, adăugă: Nu. De ce ar face-o?
- Hmmm... să vedem! Bianca îşi bătea teatral cu un deget pe buze, ca şi cum s-ar gândi profund. Să îşi ceară scuze? Încercă ea. Să îţi spună că a fost un mitocan care s-a jucat cu sentimentele tale? Că merită să îl calce un tren, să îl strivească un obuz?
Amândouă fetele bufniră în râs. Bianca îşi prinse îngrijorată prietena de mână. Se cunoşteau de la grădiniţă şi în ciuda faptului că erau firi diametral opuse, se înţelegeau minunat, crescuseră împreună şi se cunoşteau îndeajuns cât să îşi împartă în egală măsură bucuriile şi tristeţile.
- Cum te mai simţi?
- Bine, se grăbi Aura să răspundă, dar iar întâmpină privirea insistentă a prieteni sale. Serios. Mi-a mai trecut. Sper doar că e fericit alături de ea, adăugă zâmbind trist.
- Însă putea fi fericit şi alături de tine; şi, astfel, erai şi tu fericită!
- Bianca, ştii că nu îmi puteam construi fericirea pe nefericirea altei fete. Cine ştie. Poate că „ea” este mult mai drăguţă, mai inteligentă şi mai atrăgătoare decât mine. Chiar nu am idee!
- Ani! Bianca îşi trase prietena spre una dintre vitrinele cu sticlă din încăpere. Dar tu eşti şi frumoasă şi inteligentă şi atrăgătoare! Priveşte-te! Având aproape aceeaşi înălţime ca şi prietena sa, Aura se diferenţia prin constituţia ei aproape fragilă, un trup subţire, însă frumos alcătuit, picioare lungi, braţe gingaşe cu degete ca de pianistă. Aura se privi şi îşi aranjă cu un gest nervos părul. Un păr negru, lung aproape de şolduri, cu onduleuri largi, naturale. Ochii îi erau mari şi rotunzi, de un albastru straniu, închis ca şi albastru unei mări învolburate atunci când era tristă, calzi şi limpezi ca înaltul cerului într-o zi de vară, atunci când era fericită. Fruntea înaltă îi era acoperită de breton, iar nasul mic şi cârn completa o gură cu buze cărnoase, oe care fata şi le muşca încontinuu. Nu îi plăcea să fie analizată. Prietena mea, îşi continuă Bianca discursul pe un ton hotărât, eşti minunată! Iar Damian este cel mai fraier dintre fraieri. Tu poţi face orice băiat de la petrecerea asta să se îndrăgostească de tine! Meriţi să zâmbeşti, să fi fericită! Ne-am înţeles?
- D..da ... aproape că se bâlbâi Aura.
- Nu te aud!
- Da! Strigă tânăra.
- Aşa. Bravo! Adio Damian Apostol! Bun venit tipi drăguţi şi simpatici! Concluzionă Bianca şi, înfăşcând cu o mână tava cu pahare, îşi prinse cu cealaltă prietena de braţ şi porniră chicotind spre salon.
presimt ca urmeaza o serie de evenimente sexuale :)
RăspundețiȘtergerekeep reading. :)
RăspundețiȘtergere:))))
RăspundețiȘtergere