- Uite aşa vreau să fie, înţelegeţi? Cam atât de lungă – explica însufleţită Cătălina, exemplificând pe un desen improvizat rapid, un manechin mai mult mâzgălit; ce părere aveţi?
- Mda... sugestiv, îngână Bianca sorbind din ceaiul ei, analizând aşa zisul desen ce schiţa o rochie imposibil de scurtă, o bucăţică de material mai bine spus, cu un decolteu generos şi un aparent animal print. Chiar înţeleg ce vrei să spui, pixul tău roz ajută enorm, adăugă ea zâmbind maliţios.
- Hai mey! Eu chiar vorbesc serios! E... Balul Bocobilor, trebuie ca totul să fie perfect... of, ce păcat că eu nu voi avea partener, ca să mă poată admira. Ce aiurea! Se îmbufnă ea.
- Măcar Bianca va veni însoţită, interveni şi Aura în discuţie, în tip ce ochii ei cuprindeau vigilenţi o bună parte din curtea campusului, în speranţa că Damian va apărea. Nu-l mai văzuse din acea dimineaţă ploioasă.
- Pfff! Vezi să nu! Pufni tânăra.
- Şi Paul? Întregă intrigată Cătălina.
- Hmmm... Paul e istorie!
- El cu ce ţi-a mai greşit? Se interesă puţin amuzată Aura, ştiind că de mai bine de un an, nicio relaţie de-a Biancăi nu dura mai mult de două luni. Întotdeauna, în jurul acestui termen, fata îi găsea partenerului un defect sau „o greşeală” peste care – chipurile – nu putea trece.
- Păiii... începu ea uşor stânjenită – eram în maşina lui, ne sărutam şi noi în tăcere deplină, ţin să precizez!!!, iar el a început la un moment dat să mă roage „Taci, ah, taci!” . Am continuat să ne sărutăm, dar dacă am văzut că tot insistă cu acel „taci!”, i-am adresat câteva urări de bunăstare şi noroc până la al şaptelea neam şi m-am făcut nevăzută, concluzionă ea ridicând din umeri. Fetele bufniră în râs, iar Bianca primi o puternică îmbrăţişare de grup, urmată de sfaturile Cătălinei despre cum să atragă un nou potenţial iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu