Geneză

Sunt unii oameni născuţi anume
Să spună iubirii pe nume.
O şlefuiesc cu cântec de dor,
Se-nchină ei şi apoi, tacit, mor.

Eu nu m-am născut din lumină,
Din aer sau negru pământ.
Inima mea albastră nu e senină,
Iar vocea nu mă lasă să-ţi cânt.

Sunt unii oameni cu zâmbet pe buze,
Cu zâmbet în suflet, cu visul color.
Ale mele vise sunt reci şi confuze,
Căci amintirile cu tine sunt multe şi dor.