La răscruce de vânturi ...

Sâmbătă seara. Nuntă în sat. Între a alege să dansez două sârbe cu bunicu şi pisicu  - sau nu - aleg să rămân acasă, pe post de câine de pază. Ai mei : "hai că va fi frumos, vei fi sufletul petrecerii!" (exact de asta îmi era teamă). Motivez cu o migrenă şi câştig.
Caut în  bibliotecă o carte siropoasă. Ghinion, le-am citit deja toate. Urăsc să recitesc aceeaşi carte, nu înţeleg pe cei care fac asta. (?!) Mă apuc să butonez telecomanda. Recunosc, eu nu am tv acasă, îl consider inutil (singurul lucru pe care îl urmăresc constant sunt ştirile pro tv - iar pt asta există tv online). Nu-i nimic, compensează ai mei, au zeci de posturi. Boring. Boring. Boooring. Tvr 2. Reaţia mea: "mai există tvr 2?" :)) Haine de epocă, o comunitate cântând în biserică, privind ostentativ un copil care, evident, nu se încadra în peisaj. Opaaa, discriminare rasială. Interesant. Continui să urmăresc...



Şi uite aşa am ajuns eu să urmăresc cu sufletul la gura "Wuthering Heights" fără a şti măcar titlul filmului. Bineînţeles, auzisem de romanul lui Emily Bronte, însă de citit nu l-am citit (ruşine mie). Revenind acasă am căutat pe youtube numele personajelor, exclamând un "oaaau! eu chiar m-am uitat la La răscruce de vânturi!". Aşadar, cartea e un "must do" pe lista mea, însă va trebui să mai aştepte până voi avea timpul necesar. Voi savura fiecare rând, sunt sigură.
Între timp, vă recomand filmul şi vă las momeală o melodie de pe coloana sonoră.