Uite-o pe Adela... nu-i Adela... !

Cu părere de rău recunosc că nu mi-a plăcut romanul lui Garabet Ibrăileanu, "Adela", pe care tocmai am terminat să-l citesc. Da, întradevăr, are anumite reflecţii referitoare la iubire, la viaţă, la psihicul uman foarte bine surprinse şi foarte frumos exprimate, însă povestea lasă de dorit. Adică... întreg romanul se rezumă la aproximativ 120 de pagini de lamentări ale unui tip de 40 de ani care iubeşte o tânără de 20. Şi-o iubeşte şi-o doreşte mai mult şi mai mult cu fiecare pagină, dar tot în aceeaşi măsură cresc şi temerile şi înfrânările sale de a i se confesa, de a lupta pt a fi fericiţi, limitându-se a îi mărturisi în final că îi poartă un "sentiment curios". Şi... cam atât a fost. 
p.s. Mâine mă duc la bibliotecă pentru o nouă carte. Ce-mi recomandaţi?