Sporăvăieşte singur, dezamăgit de sine.
Ai suflet hăituit de griji şi gânduri rele,
Când te-am strigat - "mai stai!" - ai râs de mine!
Albastrul astru este tăcut şi-ngândurat,
Fantastic pare a creşte distanţa dintre noi.
Tot ce-am trăit împreună se pare c-ai uitat,
Din clipele frumoase rămân acum doar ploi.
Cad stelele în iureş, pulbere nestemată,
Te-am căutat în timp - tu nici măcar nu şti!
Reclam suflu celest să-mi spele durerea-mi alinată
De-o ultimă, dulce ofrandă adusă inimii!
Privesc încrezător la steaua mea,
Să lepede din mine iubirea ce ţi-o port.
Vârtej fierbinte - EA - ce multe-mi promitea
Atunci când sufletul nu mi-era încă mort...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu