sâmbătă, 13 august 2011

Thoughts

Oamenii dezamăgesc. Mai devreme sau mai târziu fiecare din noi primeşte această lecţie de la viaţă. Unii o acceptă ca atare, alţii refuză să o înţeleagă, ca şi cum negarea i-ar proteja în vreun fel. Dar nu. Orice am face, vom fi dezamăgiţi şi vom continua să dezamăgim oricât ne-am impune contrariul. Lamentările de genul „ce-am făcut eu să merit asta?!” nu-şi au rostul. Aproape nimeni nu merită să-i fie înşelată încrederea, dar totuşi acest lucru se întâmplă la fel de cotidian precum răsare şi apune soarele. Asemeni unor probe la care suntem supuşi, dezamăgirile ne ajută pe noi – atleţi într-o continuă cursă cu obstacole – să ne conturăm traseul. Pe unii îi doboară, pe alţii îi întăresc şi-i motivează să continue, să progreseze. Cu toate acestea, însă, nu există nicio garanţie că pierderile vor fi în vreun fel compensate…




Un comentariu:

  1. "Aproape nimeni nu merită să-i fie înşelată încrederea" . Cred ca e invers... aproape toti meritam asta ( pt. ca la randul nostru am facut-o.. voit sau nevoit), doar ca uni dintre noi nu prea acceptam cat rahat am aruncat in alti si cat i-am ranit.. posibil pt. ca suntem prea orbi, prea prosti, mandri sau pt. ca nu ne pasa .

    RăspundețiȘtergere