Ea îl iubea, dar el… nu prea!

Să mor aş vrea, să uit să pot,

Să-mi piară sufletul de tot,

Dar să rămân ca o lumină

Veghindu-ţi inima haină!

Eu să dispar, tu să trăieşti,

Eu să nu fiu, tu să iubeşti.

Şi astfel fericiţi vom fi,

Eu să te ştiu, tu nu vei şti…

Gândind acum, mult, înapoi

Revăd un el şi-o ea, un noi.

Şi-mi amintesc ce greu era

Când ea iubea, dar el… nu prea!

            Mi-am impus cândva, poate prea curând sau prea târziu, să nu mai scriu poezii, căci pentru mine a scrie nu era vreo chemare a talentului (care talent?!), ci o modalitate de a-mi pune în cuvinte sentimentele. Iar a-ţi conştientiza propriile sentimente nu este întotdeauna un lucru bun. Astăzi mi-am încălcat regula, am scris.

Ce poate însemna asta? Regres sau resemnare?