Pentru ultima data...

Dacă ştii că mâine totul rămâne uitării rebele,

Nu rupe tăcerea, lasă-mă să mă simt iubită.

Tu doar hrăneşte dorinţa în suflet trezită,

Hrăneşte-o cu umbre, cu noapte, cu stele.

Nu schimba nimic, vreau să te aflu aşa,

Cu gheaţă în suflet, foc în privirile tale,

Doar strânge-mi durerea în palma ta

Şi poartă-mi sărutul prin nopţile-ţi goale.

Nu spune nimic, în timp m-ar durea,

Aş crede în visuri, în lacrimi m-aş frânge

Şi clipa de acum, s-ar pierde şi ea,

Ascultă – mai bine – timpul cum curge…

Nu promite, cuvintele-s goale,

Străine şi triste simţirilor din noi,

Revino-mi în braţe, la pieptul meu moale

Şi zorii ne-ar prinde plângând pe amândoi. 

Less than madness…

      N-am cărţi în bibliotecă câte complimente am primit în ultimele luni. De fapt, nu complimente, ci compliment, fiindcă de fiecare dată eram numită „o fată deosebită”. E, zău? Şi dacă sunt deosebită într-atât, cum de nu mi se întâmplă nimic deosebit? Mă sufoc în banal şi – nu înţeleg încă de ce – accept asta, deşi devin tot mai conştientă că voi regreta mai târziu toate aceste capitulări ale mele, toate aceste supuneri tacite în momente când, poate, ar trebui să mă răzvrătesc, strigându-mi dreptul la nebunie. Departe de a mă transforma într-o nonconformistă, visez să fac lucruri nebuneşti (sau poate normale în ochii altora), să simt că trăiesc din plin vârsta pe care o am. Căci timpul nu stă în loc pentru mine, să mă vindec de o teamă (mai mult sau mai puţin) nejustificată.

            Mi-am însuşit poate prea devreme rolul de „om mare”. Am renunţat poate prea curând să visez cu ochii deschişi. M-am pus poate prea devreme pe locul doi…

            Şi totuşi… aş fugi şi acum acolo unde glasul mut al evadării mele mă cheamă. Păcat doar că răsucesc de două ori cheia în uşă.  

Frumoase, celebre, dar... înşelate!

Jennifer Lopez si Ben Affleck erau aproape casatoriti in momentul in care cantareata a descoperit ca lucrurile nu stateau deloc asa cum credea ea, asa ca a anulat nunta.

Sienna Miller si Jude Law - formau un cuplu fermecator pana in momentul in care Sianna Miller a aflat ca Jude are o aventura cu bona. Actorul si-a cerut scuze publice si acum se pare ca cei doi sunt din nou impreuna.



Fergie si Josh Duhamel - presa a sustinut ca actorul si-ar fi inselat sotia cu o stripteuza.

Dayanara Torres si Marc Anthony - fosta Miss Univers a fost inselata de sotul ei de atunci, Marc Anthony, cu cea care este acum sotia lui, Jennifer Lopez. Cand relatia s-a incheiat, Dayanara a marturisit: "Doar familia mea stie cat de mult am suferit din cauza lui JLO".

Nicole Kidman si Tom Cruise - zvonurile nu au fost niciodata confirmate, dar se pare ca Penelope Cruz ar fi fost una dintre cauzele pentru care Kidman si Cruise au divortat.

Liz Hurley si Hugh Grant – este una dintre infidelitatile care a facut o valva imensa la vremea respectiva, pentru ca  Grant a fost prins facand sex oral cu o prostituata in masina si uite asa, relatia lui de zece ani cu Liz s-a incheiat.

Jennifer Aniston si Brad Pitt – dupa ce ani de zile au fost cuplul de aur de la Hollywood, a aparut un tert imbatabil: Angelina Jolie. Îmi pare rău pentru Jennifer, mi-e mai simpatică decât Angelina Jolie.

Şi bineînţeles că lista nu se termină aici. Aştept completările voastre şi promit să revin cu un nou post pe această temă! :)



As vrea...

Mă plâng mereu de lipsa timpului liber, iar atunci când îl am, nu ştiu ce să fac cu el. Mă trezesc singură în căsuţa mea tăcută, obişnuită şi ea cu singurătatea. Şi da, îmi place singurătatea mea, nu ştiu cum e „altfel”. Totuşi, uneori aş vrea să fug de aici. Să iau primul autocar spre oriunde şi să mă opresc doar când inima îmi va spune să o fac. Să-mi cumpăr o hartă şi să mă plimb pe străzi. Nu aş vizita niciunul din punctele de atracţie turistice indicate ofensiv. Aş rătăci aiurea, privind în jur, în sus – spre cer – şi-n jos – spre pământ, ascultând poveştile pereţilor muţi. Aş lua masa pe o terasă, în adierea neprimitoare a toamnei. Supusă, i-aş permite să-mi răvăşească părul, să mă certe că am plecat aşa, fără să spun nimănui, fără să-mi iau telefonul cu mine. Aş face o poză, doar una, apoi mi-aş continua itinerariul întortocheat. În autogară, aleg cu ochii închişi un alt autocar şi păşesc zâmbind:

-         Până unde? M-ar interoga ursuz un şofer gras, voind să ştie, evident, valoarea biletului.

-         Până oriunde. I-aş răspunde ridicând din umeri. Cât mă costă?

Amintirea chipului tău ... (din 30.11.2008)

Amintirea chipului tău mă face să zâmbesc,
Surâsul blând ţi-e parcă îngeresc.
Şi de-aş închide ochii, sub pleoape te-aş vedea,
Cu ochii-ţi mari şi calzi veghând asupra mea.
Iar când întind o mână, obrazul să-ţi ating,
În palmă mi s-aşează, cerând un mic alint.
Încheietura mâinii când mi-o săruţi domol,
Simt în stomac, îţi jur, acel gol.
Iar fluturaşii mici, multicolori,
Îi simt crescând în mine, îmi dau aripi să zbor.
Şi-n zborul meu te iau pe tine,
Priveşte-mi ochii şi spune-mi: "va fi bine!"
Sau măcar taci, dar lasă-mă a crede
Că timpul care trece, ceva are să-ndrepte...

Ea îl iubea, dar el… nu prea!

Să mor aş vrea, să uit să pot,

Să-mi piară sufletul de tot,

Dar să rămân ca o lumină

Veghindu-ţi inima haină!

Eu să dispar, tu să trăieşti,

Eu să nu fiu, tu să iubeşti.

Şi astfel fericiţi vom fi,

Eu să te ştiu, tu nu vei şti…

Gândind acum, mult, înapoi

Revăd un el şi-o ea, un noi.

Şi-mi amintesc ce greu era

Când ea iubea, dar el… nu prea!

            Mi-am impus cândva, poate prea curând sau prea târziu, să nu mai scriu poezii, căci pentru mine a scrie nu era vreo chemare a talentului (care talent?!), ci o modalitate de a-mi pune în cuvinte sentimentele. Iar a-ţi conştientiza propriile sentimente nu este întotdeauna un lucru bun. Astăzi mi-am încălcat regula, am scris.

Ce poate însemna asta? Regres sau resemnare?

Mă paşte o primejdie… „dezamăgire” îi este numele!

Dezamăgire de sine, de cei din jur, de viaţă. Ar trebui stabilită o lege a numărului maxim privind decepţiile pe care un om le poate îndura. Singurii care s-ar opune ar fi, desigur, producătorii de antidepresive şi groparii. Doar trebuie să câştige şi ei un ban cinstit! S-ar mobiliza într-un protest grotesc, purtând pancarde cum că astfel distrugem echilibrul natural sau că încurajăm folosirea etnobotanicelor.

Prostii!
          Vreau să-mi trag pătura până sub bărbie şi să citesc un volum de-al lui Bacovia. I-am citit „Plumb” prin liceu, dar sunt sigură că acum – dacă l-aş reciti – ar căpăta alte valenţe.

Dar cine să aibă timp pentru aşa ceva…?!

Nihil  (George Bacovia)

Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.

Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.

Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.

Si ce cuvânt...
Mister,
În cer,
Si pe pământ.

Retorice

Cum alegi tu, Fericire,

Cine va veni la tine?

Muritorii - toţi - aşteaptă

Alegerea ta înţeleaptă.

Cum alegi tu, Fericire,

Rândul omului la tine?

Cel dintâi ce va gândi

De grădina Raiului?
Cel din urmă ce va zice

De porţile lui închise?

Cum alegi tu, Fericire,

Momentul efemer când vine?

Căci pentru o clipă de împlinire,

Unii-şi închină viaţa ţie!

Dar ştii ce cred eu, Fericire,

Despre existenţa ta?

Eşti o stea fără noroc, stea de foc,

Lumină vie, acolo sus, şi-n voia ta

Mulţi vor alerga o viaţă şi vor crede

Că-i aievea,

Vor tânji să te atingă, măcar o clipă

Dă-le pace

Sufletelor înfierbântate după mângâierea ta!

Noi ...

Tu - cel mai frumos dintre vise,
eu - lacrimă de dor ce-ţi arde geana,
Tu - cântec murmurat de izvoare,
eu - veşnic trubadur cu lira-n mână...

Tu, eu... eu, tu - doi anonimi
uniţi de-un gând pe-o coală de hârtie,
Eu, tu...tu, eu - având acelaşi vis
păstrăm amândoi iluzia vie...