Culoarea nopţii

"... te-ai întrebat vreodată care-i culoarea nopţii? te-ai gândit ce o face specială?
     culoarea nopţii... îmi părea cândva a fi culoarea ochilor tăi, iar noaptea era de neuitat, eu eram în braţele tale...
     m-am înşelat; culoarea nopţii nu este aceeaşi cu cea a ochilor tăi, iar noaptea îmi este banală şi fără de mister pentru că ceea ce-mi doresc eu nu a fost suficient ca vraja să se împlinească..."

M-am lepadat de tine, tu oare ce-ai simtit?

Întâia oară am citit despre el. Încercam să-mi imaginez ostaşi obosiţi, răniţi sub zidurile lui reci; sau ostaşi viteji, luptând pentru ţară sub zidurile lui protectoare. Mi-l închipuiam măreţ, cu turnuri avântate falnic spre linia orizontului, dominând peisajul, făcându-se remarcat de dincolo de pădurea de brazi ce-l înlănţuia, parcă încercând să-l ascundă. Zadarnic. Atemporal, sub zidurile lui istoria se scria, romancieri se inspirau, iubiri se consumau, dar el rămânea pasiv, scrutând placid existenţa noastră efemeră. Citeam „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” şi încercam să văd prin ochii lucizi ai lui Gheorghidiu o lume necunoscută mie.

Legendă şi istorie, fantezie şi concret, toate s-au împletit într-o zi însorită de aprilie când, ridicându-mi privirea cercetător, am rămas pentru câteva momente în aşteptare. Încercam să-l recunosc, era el asemenea închipuirilor mele?

Veritabilă cetate medievală, Castelul păstra multe elemente ale arhitecturii gotice, care-i confereau un iz tenebros, obscur, dar fascinant deopotrivă. I-am urcat scările timid, atentă pe unde îmi port paşii, conştientă fiind că şterg astfel urme ale unei lumi de mult apuse. Şapte secole sprijinite pe zeci de trepte şi iată-l acum statornic, deschizându-şi uşile din lemn masiv în faţa mea…

Oh, aş reveni la tine oricând, de mii de ori, şi tot n-aş putea să-ţi aflu taina. Ţi-aş alerga pe coridoare, râzând strident să te trezesc. Aş bântui prin odăi, pândind prin unghere vreun freamăt nelumesc. Apoi, sleită de puteri aş reveni în curtea ta interioară, cerându-ţi ocrotire, căci zidurile tale ştiu că mă vor ascunde privirilor trecutului meu. Dar tu mă vei privi neînduplecat, ca pe o altă copilă cu părul despletit ce la fel te-a mai rugat. Mă vei alunga hain, târându-mă pe lespedea rece. Îndârjită, m-aş răzvrăti şi eu, alergând spre „fântâna suspinelor” şi adâncindu-mi până la cot mâinile în apa cristalină. Aş bea cu nesaţ din căuşul palmelor mele, aş bea încă o dată şi apa mi-ar curge pe faţă, pe trup, spre pământ. S-ar întoarce la tine, în neagra glie, iar gâtul m-ar arde în timp ce sufletul ar tremura cu spasme, s-ar răzvrăti pierdut.

Târziu, sub răgazul nopţii, învelită în ziduri de cetate, aş adormi plângând tacit.

M-am lepădat de tine, tu oare ce-ai simţit?

Când lucrez mult devin pesimistă

Curios este faptul că, deşi am unul dintre job –uri solicitant, mintea mea poate, simultan, să lucreze febril şi înspre alte direcţii. Aşadar, după multe ore în care am adunat, scăzut, înmulţit şi împărţit argumente pro şi contra, am ajuns la concluzia conform căreia toate poveştile astea cu iubirea adevărată dintre un el şi o ea sunt, întradevăr, poveşti!

Şi da, o recunosc ţinând încă fruntea sus, mă număram printre cei care scriau versuri siropoase şi ţineau prelegeri plictisitoare pentru a explica diferenţa dintre „a iubi” şi „a se îndrăgosti”…

Whatever. Dau vina pe vârstă!

Am găsit – şi chiar nu-mi amintesc cum a ajuns – printre paginile agendei mele de comenzi o scrisoare de dragoste. De fapt, e singura scrisoare de dragoste pe care mi-a adresat-o cineva. Aveam 16 ani, eram departe de casă şi credeam că iubesc întâia oară.

„Să nu uiţi că o iubire trebuie încercată, puţin câte puţin! Niciodată nu m-ai întrebat ce vreau sau ce am de gând în privinţa relaţiei noastre…cred că pentru tine totul se reduce la o întâmplare nefericită, când te-ai îmbolnăvit şi a trebuit să stai internată!!! După 90 de zile te întorci acasă, iar tot ce s-a întâmplat aici se îngroapă datorită legilor de viaţă nescrise pe care nici eu, un încăpăţânat gata pentru orice provocare, nu le-aş încălca numai de dragul tău…de dragul tău am făcut multe compromisuri! Să nu mă înţelegi greşit, nu mă plâng, aşa cum şi tu te-ai schimbat de când ai venit aici şi eu m-am schimbat de când te-am cunoscut pe tine…

Viaţa este plină de surprize, iar eu vreau să fiu surpriza vieţii tale…

Iubito, nu uita că lumea este mică atunci când iubeşti! Sper din tot sufletul să nu uiţi că ai inima mea, aşa cum nimeni nu a avut-o!

…acum ascult Dj Project – Privirea ta, nu-mi vine să cred cât de rău îmi este că plec, dar nu pot să mă pun cu soarta! Nu voi uita niciodată ochii tăi, iubirea ta, tot ce însemnă CRINA, tot!

Tocmai ce am primit mesajul tău… să am spor la ce fac?! Trebuie să cobori aşa că trebuie să închei şi eu, nu înainte să-ţi amintesc că TE IUBESC MULT!”

Şi m-a iubit atât de mult încât după nici două săptămâni de promisiuni că va veni după mine când mă externez, m-a sunat spăşit într-o seară, implorându-mi iertarea şi înţelegerea pentru că a fost slab şi s-a culcat cu fosta.

Revival

Da mi basia mille, deinde centum!

"Quaeris, quot mihi basiantiones,

tuae, amor, sint satis superque....

aut quam sidera multa, cum tacet nox,

furtivos hominum vident amores,

tam te basia multa basiare

vesano satis et super Crina est...!"

Sursa: Catullus, Carmen VII

Biznis women

Dacă tot vorbeam, mai în glumă mai în serios, cu Betty pe tema asta, ia să fac şi o postare, să dau de veste în ţară că modestia nu ne mai caracterizează în seara asta! Suntem entuziasmate, fiecare am început un nou proiect: eu tocmai mi-am deschis un magazin, ea tocmai şi-a făcut al doilea site.
"Femei perfecte"conţine "totul pentru a deveni femei perfecte", o prezentare destul de pretenţioasă ce-i drept, dar ţinând cont că fiecare din noi este "perfectly imperfect" eu îi susţin proiectul şi îi urez baftă maximă! Tocmai de aceea, o parte dintre articolele ce vor apărea acolo vor purta semnătura (metaforic vorbind) mea. Primul pas l-am făcut chiar în această seară, cu "Alege nuanţa rujului în funcţie de anotimp!" .
Aşadar, pentru momentele când doriţi să citiţi ceva interesant... vi-l recomand!

Truth

Dacă tot plouă... ceva cu (altfel de) apă

Un loc magic. Altfel nu ştia cum să-l descrie. Apa cădea în cascade leneşe, de pe o stâncă acoperită cu muşchi pe o alta, pentru a se opri într-un bazin umbrit de copaci. Nu exista nimic care să tulbure linişte acelui loc. Se dezbrăcă imediat, apoi se aşeză pe una dintre stânci, încercând apa limpede cu degetul de la picior. Era plăcută şi caldă. Privi în jur pentru a se asigura că nu vine nimeni şi se lăsă să alunece în apă până la bărbie, cu un oftat de fericire. 

 

…

            Când auzi o piatră rostogolindu-se, Laura tresări şi privi în jur cu un aer neliniştit. Văzând pe neaşteptate o siluetă înaltă care se contura pe albastrul cerului, crezu că inima va înceta să-i bată. Clipi neputincioasă în faţa soarelui şi nu putu să distingă trăsăturile intrusului. Speriată, îşi strânse braţele în jurul bustului.

- Ce faci aici, Laura?

            Recunoscând vocea lui Bogdan, se simţi uşurată, chiar dacă tonul vocii lui nu prevestea nimic bun. Se lăsă din nou să alunece în apa caldă, pentru a-şi ascunde goliciunea.

- Nostimă întrebare… mă scald!replică ea.

- Frumos spectacol…pot să mă alătur? O intrebă fără să-şi ia ochii de la ea.

            Laura îşi ţinu respiraţia timp de câteva secunde, apoi murmură:

- Nu văd cum te-aş putea impiedica!

      Îl văzu descheindu-şi cămaşa, apoi scoţându-şi hainele… când Bogdan înaintă, simţi valuri mici venind să se spargă de pieptul său, în timp ce suprafaţa apei tremura timid. Se întoarse pentru a-şi masca tulburarea. Aproape imediat, simţi mâinile lui Bogdan pe umerii săi, trăgând-o spre el. Îşi aplecă instinctiv capul într-o parte, lăsându-şi ceafa pradă sărutărilor lui. Se apropie şi mai mult de trupul lui, mărturisindu-i tacit dorinţa ce-i cuprindea simţurile. 

Cum sa te machiezi daca porti ochelari

     Pentru a nu cadea in stilul “nerd” sau “bibliotecara sumbra” trebuie sa inveti sa iti pui in evidenta atuurile fetei fara sa le permiti imperfectiunilor sa iasa la iveala. Pe scurt: trebuie sa-ti transformi defectele in avantaje.

1. Ramai pe teritoriul culorilor nude
Ochelarii atrag suficienta atentie asupra ochilor. Asa ca nu este nevoie sa folosesti culori puternice si inchise pentru pleoape. Aplica nuante deschise precum bej si rosé, care nu iti incarca ochii si evita culorile inchise – gri, negru, mov.

2. Nu neglija rimelul
Pentru a scoate in evidenta forma ochilor foloseste rimel, preferabil negru, iar pentru a-ti curba genele da-ti mai multe straturi. Dar, ai grija sa nu iti faci genele sa arate ca niste picioare de paianjen.

3. Contureaza-ti ochii
In functie de rama ochelarilori, fie groasa sau subtire, aplica tus negru pentru a-ti contura ochii. Nu iti face ochi de pisica, pentru ca vei avea opusul efectului dorit: ochii vor parea mici si scufundati in orbite.

4. Fa diferenta intre machiajul de zi si cel de noapte
Nu purta  machiajul din timpul zilei atunci cand iesi in club sau te duci la o peterecere in miez de noapte. Un ruj rosu si blush-ul potrivit pot scoate la iveala aspectul de “petrecareata”. Aplica sclipici pe pleoape si ingroasa conturul ochilor sau foloseste un tus de culoare albastra sau maro.

5. Nu uita de sprancene
Blond, roscat, brunet, indiferent care este culoarea parului tau, sprancenele tale nu pot face nota discordanta. De asemenea, ai grija de forma lor si penseaza-te frecvent, pentru ca rama ochelarilor atrage atentia asupra lor.

Împăcarea

Gabriel îşi scoase sacoul deja şi îşi descheia meticulos nasturii cămăşii. Ioana îşi umezi buzele, nervoasă, încercând să nu bage de seamă abilitatea degetelor lui lungi şi puternice. Cămaşa se desfăcu într-un final, scotând la iveală un piept musculos, acoperit de un păr negru şi creţ şi nu se putu abţine să nu se întrebe cum ar fi fost să-şi cufunde degetele prin el.

Făcu un pas înainte, iar ea se dădu înapoi cu prudenţă.

- Când eşti indecisă, te poţi lăsa în voia legilor naturii, spuse el molatic.

            Ioana nu mai avea unde să se retragă. Patul, cu atracţiile sale, îi atinsese picioarele. O trase la piept şi îşi coborî capul pentru a-i adulmeca gâtul.

- Putem continua disputa, însă, până la final, zise el sărutându-i gâtul şi apoi aşezându-şi buzele peste ale ei, vei pierde.

            Un geamăt înnăbuşit îi confirmă spusele. Sărutul lui apăsat şi lacom o făcu parcă să-şi piardă puterile. Îl luă de gât pentru a se ţine şi, drept mulţumire, îşi arcui trupul, lipindu-se de partea lui frontală.

- Hmm, ce bine e…

            Cuprinzându-i şoldurile, o trase şi mai mult spre el.

- Te doresc!

            Fără a putea articula vreun cuvânt, cu răsuflarea tăiată, Ioana încuviinţă.

            În întuneric se auzeau şoaptele buzelor care se căutau, ale pielii lor care se frecau de aşternuturile mătăsoase… 

Eu şi romantismul

Folosindu-ne de o deducţie logică, s-ar putea afirma cu uşurintă că un blog poate fi caracterizat prin cuvintele cheie ce l-au adus în pagina de căutări a utilizatorilor google.

Astfel, blogul meu şi, implicit, eu par a fi un fel de „love guru”, „radio erevan”, olimpică  (haha!) la a răspunde întrebărilor ce ţin de eros.

Analizând cuvintele cheie ce au reprezentat surse de trafic către blogul meu în ultima lună, s-au evidenţiat următoarele: „2 îndrăgostiţi” (4), „faze pasionale din filme” (5), „ce iubeşte bărbatul” (7), „replici sexi” (4), „păstrează-mă” (4), „rămâi cu mine” (3), „bărbaţi cu barbă” (3), „cum să îl păstrezi mulţi ani” (2), „femeia şi amantul” (4), „femeia cu amant” (2), „vechile iubiri nu părăsesc trupurile care le-au adăpostit” (2),  „melodii pentru cina în 2” (1), ş.a. mai mult sau mai puţin relevante pentru a le menţiona aici.

Concluzia? Nici nu ştiam că scriu atât de adesea/mult despre relaţii!